seara , din nou, departe unul de celalalt...
Neatza mai, desi probabil e seara acum pe la tine. Stiu, sau cel putin intuiesc ca acum e seara. Mi-as dori sa fiu acolo si sa nu fii nevoita sa incerci sa ma simti printr-un mail. :( pe zi ce trece imi pare tot mai rau ca am plecat si ai ramas singura. Dar ajunge, nu vreau sa trezesc emotii, mai degraba sa doarma undeva in tine, si sa te lase in pace. As vrea sa nu te mai simti trista sa fac totusi ceva sa te linistesc. Totusi in mare masura cred ca lucrurile astea depind de tine, dar si de mine, desi sunt slab la a calma prin telefon, poate si prin mail imi este foarte greu, desi am fost acolo si stiu cum este imi este greu sa te ajut sa te linistesti. Faptul ca am fost acolo ma ajuta foarte mult sa te inteleg, sa te ascult, desi tu simiti ca ma plictisesc. Imi pare rau ca simti ca sunt diferit, nu stiu ce sa fac , sincer. Nu am cum sa fiu diferit. Nu stiu, incerc sa gandesc limpede si sa nu te supar acum, in situatia in care aproape te ineci. Dar probabil, te "ajut " sa te ineci doar ca sa am ocazia sa te salvez. Iti mai amintesti, nu?! primele zile, cand vroiam sa te inec...de la asta a cam pornit totul. Macar sunt bucuros ca in toamna lucurile vor sta cu totul altfel, numai sa ajungi acolo cu bine. Toata chestia asta simt ca iti face rau, ne face rau:(, dar e pot sa fac, decat sa vorbec:(?!, iar mie nu imi prea plac vorbele ne-urmate de fapte. Dar fapte, in conditiile date, nu prea imi trec prin minte ce optiuni as avea. Nu imi este bine aici, fara tine , e mult prea departe de a fi bine, mult prea departe.
Dar sper sa vina in curand toamna, sa ne plimbam din nou impreuna, as vrea sa spun ca intr-o lume a noastra...dar de voie, de nevoie, tre sa impartim cu altii lumea noastra, sau sa imparta altii lumea lor cu noi. E aiura, sufocant si debusolant sa nu putem fi intr-o lume sau intr-o situatie identica cu cea de anul trecut . :( Pana la toamna mai este, sper sa rezisti acolo, sunt nevoit sa iti cer ajutorul, sa ma ajuti sa te ajut. Probabil stiu cum, dar e sufocant la telefon, lipsete limbajul trupului, atingerea, mangaiarea...imbratisarea...tu... Nu e decat vocea ta modificata/desfigurata de tehnologie, diferita de ceea ce stiu eu.
Continuam sa mergem prin ploaie amandoi , unul spre altul. Chiar daca tu la deal si eu la vale. Dar, in final, ne vom intalni candva, sper cat mai curand. Si capriciile vremii din relatia noastra nu ne vor opri sa ajugem sa ne intalnim in toamna cu bine, asa-i?! As vrea ca si tu sa imi impartasesti gandurile. O-m vedea, desi uneori imi e greu sa vad prin ceata ce te inconjoara, ori e ceata , ori e altceva, ce ma face sa vad cu totul alte forme decat cele pe care le stiu, si uneori nu le recunosc, dar in final, poate e doar ceata. Am nevoie de soare acum, mult soare.
Te rog nu imi rastalmaci vorbele si lasa-le asa cum le-am asternut.
In speranta ca te-am ajutat intr-un fel sau altul, dau send...
...si totusi...
...
XXXX
