miercuri, 19 mai 2010

Alteori...

Daca uneori imi vine sa scriu, alteori imi vine sa citesc!

Marturisesc ca daca as fi pus in situatia de a raspunde intrebarii: „Preferi sa citesti o carte sau sa vezi un film?”, as raspunde promt si cu mandrie ca „Prefer sa citesc o carte!”, asta daca as fi singur, ca daca as fi cu o fata as raspunde ca prefer sa vad un film, :-> stiti voi de ce!

O intrebare: preferi sa ai visele tale sau sa la inghiti pe ale altora?!Citeste restul si poate vei intelege rostul intrebari!

Cititul stimuleaza acea parte a creierului responsabila de profunzimea imaginatiei, sau cel putin asta a ajuns la urechile mele!Cititul chiar nu poate fi substituit cu nimic, chiar e un „must do”(daca exista asa ceva) in dezvoltarea personala!

Imi pot aminti si acum momentul in care am fost pierdut pentru prima data in lumea unei carti.Cred ca eram prin clasa a 3-a , cand , insotind un prieten la biblioteca am dat cu ochii de o carte scrisa de Jules Verne . Fiindca prietenul meu avea ceva treaba m-am apucat sa o rasfoiesc si sa citesc. Marturisesc ca nici nu stiu cand a trecut timpul pana cand am tresarit simtind mana pretenului meu scuturandu-mi umarul. Terminase, eu eram intr-o lumea a mea, conform detaliilor cartii, pierdusem complet notiunea timpului. Mi-a venit foarte greu sa ma opresc din citit dar am luat cartea acasa, prima mea carte pe care am citit-o!Asta e farmecul cititului. Din acel moment am realizat ca am gasit ceva special. Cititul era pentru mine o cale de a evada din cruda realitate , un bilet catre o lume infaptuita de mine cu ajutorul autorului. Nici acum , dupa 10 ani nu am gasit ceva care sa se asemene cu aceea experienta, poate doar visele. Dar sunt prea scurte, si de multe dintre ele nu imi amintesc a 2-a zi.

Filmele isi au si ele locul lor si nimic nu se aseamana cu un film de succes! Dar aceea e viziunea altcuiva, imaginatia altcuiva, nu a ta!Nu prea poti visa cu ochii deschisi uitandu-te la un film. Lucrurile se succed prea repede, servesti o cafea la o alta masa a timpului. In timp ce citesti, te poti opri si reflecta . Poti sa dai pagina inapoi si sa recitesti. Iti poti construi propria ta lume folosind materiile prime din carte.

Cand stiu ca am de asteptat o perioada lunga de timp, de obicei, imi iau o carte cu mine! Nici nu observ cand trece timpul. Iar cateodata imi pare rau ca s-a terminat de asteptat;))!

Oricum, cititul devine o arta pierduta! Nu am de gand sa comentez, nu am chef. Din punctul meu de vedere cartile fac un pod intre cunoscut si necunoscut. Vrei sa experimentezi privelistea ce o poti admira din nacela unui balon cu aer cald?!Citeste! Vrei sa calatoresti in mintea ta pe glob, vrei sa iti poti imagina lucruri minunate, vrei sa expermentezi sentimente sau senzatii ciudate la care nu ai putea avea acces fara ajutorul imaginatiei?Citeste!Lasa-te cuprins de vraja unei carti(bine...unei carti bune, nu a oricarui roman politist cu aroma de telenovela)! Asta e lectura. Sa speri impreuna cu autorul , sa iti para rau dupa personaje, sa inveti alte cai, sa gasesti alte forme, sa gasesti o scapare, pentru asta e bun cititul!Si nu mai spun de avantajele privind cultura generala, vocabularul, coerenta in exprimare.

Si inca ceva: „Frica e doar in minte!” Nu e nevoie de o baie de sange sau de gaturi taiate, masacre pentru a crea frica. E mult mai infircosator cand propria ta minte da dimensiuni , forme, culori si substanta! E mult mai infricosator cand propria-ti minte creeaza frica!

Da, cartile sunt o samanta a creativitatii. Filmele sunt rezultatul.Iar cititul e drumul pentru a ajunge acolo.

P.S Citit din nou tot postul realizez ca nu e ceea ce am vrut sa iasa, parca-i prea obiectiv, si parca e cam mare, dar pana mea...alteori imi vine sa citesc!


...

XXXX

miercuri, 5 mai 2010

Uneori...

Uneori asa imi vine sa scriu despre ceva! Imi vine sa scriu, sa ma asez la tastatura imbatranita de praf si uitata de lumina! Sa scriu, pe hartie, pe notite, pe blog, sa dau o forma gandurilor, sa dau viata ideilor, chiar daca stiu ca nu o sa le citeasca nimeni, sunt bucuros si daca reusesc sa le astern pe hartie!Uneori
Uneori imi vine sa scriu....sa ma asez intr-un colt uitat de lume, plin de armonia linistii, sa dau pixului un rol iar foii o noua nuanta...uneori vreau sa iti scriu....
Uneori imi vine sa scriu...despre orice...despre dragoste! Dar cate nu s-au spus despre dragoste, ca e minunata, ca e dulce , ca e calda, ca e nesfarsita(?!), ca e dreapta, ca e neiertatoare, ca e ...! dragostea e dragoste, daca nu o traiesti ti-e imposibil sa o intelegi...dar ce spun eu...sunt unul din milioanele de persoane care scrie si repeta aceleasi idei...ca sa stii...aceleasi ganduri , pe care si altii le-au avut...difera nuantarea si subiectivitatea!oricum...m-am nascut din dragoste, am crescut cu dragoste, am cautat dragoste, am gasit dragoste, ma hranesc cu dragoste acum sper sa nu pierd dragostea...
Uneori imi vine sa scriu...despre orice...orice gand nastrusnic parca vrea scris, orice gand pierdut, orice gand neintrerupt, orice dilema vrea convinsa, orice dor vrea stins , orice foc vrea reaprins....
Uneori...imi vine sa scriu...despre orice...sa pot scapa de dezamagiri...de idei...sa ma inteleg pe mine...
Uneori...uneori vreau sa ma schimb, sa scap de <...>, vreau sa nu mai fiu incapatanat, ma incapatanez sa nu mai fiu incapatanat, cred ca prima incapatanare e mai incapatanata decat a 2-a!te intrebi dc!? Vreau multe si nu reusesc nimic, am idei, dar nu fac nimic , vreau sa stie , dar nu reusesc, vreau sa simta, dar o dau in bara, vreau sa viseze , dar totusi...reusesc!
Uneori...as vrea sa scriu...iar scrisul meu sa prinda viata, povestile, gandurile sau personajele sa devina insufletite, iar dorintele mele sa devina realitate, visele mele sa ma ia cu ele in zbor...iar eu...sa mor usor...sa iubesc! pe-al lumii nor...
Uneori as vrea...sa am lumea mea, cu luna-n ea...sa o impart cu Ea!
Uneori ...as vrea sa scriu...

...

XXXX