Mess-ul in civilizatia generatiei noastre, ce sa spun, a devenit, pentru unuii, un "ceva" de toate zilele, fara de care nu si-ar putea inchipui zilele amarate de praful depus pe aceea parte a creierului...inactiva de ceva vreme, care se ocupa de asa zisa "socializare in timp/spatiu real"...pana mea...poate nici nu exista asa ceva!...dar...ne dam cu presupusul ca cei care se retrag in mediu virtual isi pierd capacitatea de a socializa si de a se integra cu ceilalti semeni...isi pierd identitatea...(aici vorbesc de cei care au acest "mess" in sange;adica...vin acasa(de la munca/plimbare/scoala..etc) intra pe usa si fuga la pc, il pornesc; apoi cat acesta se deschide, arunca repede hainele pe pat, si verifica imediat mesajele offline;daca l-a mai cautat cineva;cine e online; chiar are si o lista cu persoane pe care le verifica sa vada daca sunt off sau pe invisible)...deci va rog nu va revoltati!
Off...dar nu ma pot abtine sa nu dau cateva exemple de genuri de persoane care folosesc mess-ul in orice alt scop decat comunicarea ca termen in sine;iata cateva genuri de persoane cu identitati virtuale cam frustrate:
In special cei care:
* au la status un “www.” fara nici un site “ca sa apara misto si albastru”. Foarte dragut.
* au status-uri hilare de genul “nu da buzz, ma joc”, “dnd, invat. Doar pisicutu’ meu scump are voie sa ma buzzuiasca”, “suparat, nu deranjati, stiti voi de ce”. De asemenea nu pot sa nu-i remarc pe cei cu “:(((((((((((((” si “LOOOOOOOOOOOOOOOOL”. Nu fac decat sa ma provoace sa le dau unul, doua, trei buzz-uri. Pe minut.
* dau “mass-uri” de fiecare data cand intra sau cand ies. “sal alllllzzzz. am venit si ma duc sa mananc”, “brb, ma duc la baie”, “pa alzzzz am plecat la nani. nb :*”. Nu-mi pasa. Daca am nevoie de tine, te caut eu.
* dau “mass-uri” in general. Fie ca sunt bancuri atat de lungi incat nu primim poanta, sau mesaje de genul “Aici e presedintele Yahoo Jay Russel si va inchid yahoo-ul. Dati mai departe”. Astea sunt asa numitele mesaje in lant, pe care nu le sufar. Fiecare se termina cu “da mai departe”, si evident se adauga dupa gust, “sry pt cei cu dnd si brb”, “e pe bune frateeeeeee, da si tu mai departe”, “sry de mass, dar nu vreau sa mi se intample ceva”.
* simt nevoia sa inceapa o conversatie cu “BUZZ!”. E o forma de salut, inteleg. Mai sunt si cei care folosesc varianta extinsa, “Buzz! / Ejti coae?”. Nu, nu sunt. Salut si voua.
* simt nevoia sa scrie pe zece randuri o propozitie de cinci cuvinte.
* simt nevoia sa intrebe de 10 ori acelasi lucru. “Frate, ejti? / Zi-mi daca ejti / Hai ma, stai pe invizibil? / Ejti supi pe mine de nu raspunzi?”. Asta in decurs de un minut, de nu apuc sa ajung la calculator sa vad ce a scris.
* au obsesia de a folosi audibles pentru simplul motiv ca “e mijto”.
* doresc sa se asigure ca interlocutorul i-a inteles emotiile. Un rand text, doua randuri smiley-uri si ranjete. Un plus de efect daca randul ala de text este ceva de genul “looooool” sau “hahahahaha”.
Frustrati...frustrati ...frustrati...IBuddy....te simti!?
wtf?!..cam mare introducerea...
Ok, sa incerc sa imi aduc aminte care era ideea la care vroiam sa ajung inainte de a ma forta sa scriu o introducere.
...end of part one...
to be continued...
Daca v-a placut, va exista si o a 2-a parte...daca nu...tot va exista una, dar...daca v-a placut...va veni mai repede...nu ezitati sa lasati o "Parerea mea"!to be continued...
...
XXXX
Un comentariu:
Adevarat!;)
Trimiteți un comentariu