Un tip de prostie

*Parerea mea, parerea mea, parerea mea, parerea mea, etc* (n-ar fi trebuit sa scriu asta dar vreau sa fie clar)

Un tip de om prost mi se pare omul care vrea sa fie ca altii si nu el insusi. Cu tarie cred: fiecare om, daca este el insusi, e original prin felul lui de a fi. Dar se poate spune ca in ziua de azi nu ai cum sa fii original, ca toata lumea a facut tot ce se putea face. (se poate spune asta?) Normal ca nu. Asadar, daca unul vrea sa fie original, poate, dom'le, poate.

Si-am ajuns la ceea ce nu inteleg: daca unul poate sa fie original, de ce nu vrea? Pai un individ face aceleasi lucruri ca si alti indivizi ca sa se poate integra intr-un anturaj. E prioritatea #1 sa ai anturaj, de n-ai ti se zice emo. Stai, chiar si emo-gen au anturaj. In fine, e naspa daca n-ai anturaj. Dar aici dam de o problema foarte delicata, zic eu: sa nu lasi anturajul sa te defineasca pe tine ca om. Din punctul de vedere al trasaturilor, atunci cand intri intr-un anturaj n-ar trebui sa te schimbi deloc, trebuie sa-ti schimbi doar modul in care comunici, ca sa-ti intelegi noii prieteni si sa fii inteles de catre ei.

De ce am spus ca e foarte delicata problema? Fiindca daca incepi sa te schimbi din cauza anturajului, nici macar nu-ti dai seama, nici cat de mult, si nici cat de in bine sau in rau. Asta pana cand iti zice cineva, de exemplu, un vechi prieten: "Te-ai schimbat, nu mai esti la fel. Imi placeai mai mult inainte.." . Si atunci stai si te gandesti, cum erai, cum esti.... Daca ai vrea sa fii la fel ca inainte, nu prea ai mai putea. E greu, e greu pentru ca te-ai obisnuit sa te schimbi nu de unul singur, ci cu ajutorul unor modele, modelele astea fiind persoanele din grupul tau de prieteni.

Tragand linie, incearca sa fii tu insuti, e mai bine asa. Daca ai un grup de prieteni care simti ca te influenteaza in rau, zi ca ei si fa ca tine.

Probabil am deviat de la subiectul principal, dar asta este si altceva nu.

Numa' bine.